Sacrificiu suprem
In timp ce sorbeam cu pofta dintr-o tigare pe faimosul meu balcon la care am avut si serenade in copilarie [prima victima a fost prin clasa a cincea de la o vecina de la etaju 3, mi-a tras un scurt "te iubesc Stefan" de toata frumusetea; a doua fiind "Stefan ti-am lasat o scrisoare" printr-a sasea (a doua insa mi-a dat papucii ca cica nu i-am cerut prietenia :) )] m-a lovit un gand cu sacrificiul suprem, si mi-am adus aminte in cate feluri si locuri am auzit "eu mi-as da viata pentru cel mai bun prieten", sau "m-as arunca eu in fata masinii pentru frate-miu", "mi-as da viata pentru mama sau pentru prietena mea". Mi se pare un mare rahat. Oare cum s-ar simti prietenul ala cel mai bun constientizand o viata ca el traieste datorita tie, sau cum ar mai zambi fratele la masa in familie gandindu-se ca a apucat sa sfasie o ceafa de porc cu pretul vietii fratelui sau, de mama si prietena e evident, nici nu mai dezvolt, i-ai distruge instant daca ai face asta. Sunt de parere ca sacrificul suprem il faci doar pentru cineva care poate schimba in bine viata mai multor oameni, poate revolutiona ceva in viata, poate trai mai frumos si mai fericit ca tine. Si asta numai in conditiile in care cel care se sacrifica realizeaza ca nu are idealuri, isi cunoaste limitele, e multumit de ele.
Sacrificiu suprem e ala cand renunti la placerile vietii pentru a descoperi ceva care va revolutiona intreaga omenire in bine. Auzisem odata de newton ca a dus o viata de castitate pentru a se dedica intrutotul muncii sale. Ala e sacrificiu suprem in opinia mea. Daca iti dai viata pentru cineva neinsemnat la nivel global, mi se pare o idiotenie (exceptand cazuri de oameni cu familie, copii, etc). Se zice ca oameni ca Newton apar 1 la un secol. Cu tristete cred ca in secolul in care suntem nu vom mai avea un al doilea newton. Nu cred la ora actuala ca mai sunt oameni care sa faca un sacrificiu atat de mare.
M-a lasat arta scrisului. Revin sau nu.
p.s. eu mi-as da viata momentan doar pentru nepotul si nepoata mea. pentru restul nu, imi pare rau :)
Sacrificiu suprem e ala cand renunti la placerile vietii pentru a descoperi ceva care va revolutiona intreaga omenire in bine. Auzisem odata de newton ca a dus o viata de castitate pentru a se dedica intrutotul muncii sale. Ala e sacrificiu suprem in opinia mea. Daca iti dai viata pentru cineva neinsemnat la nivel global, mi se pare o idiotenie (exceptand cazuri de oameni cu familie, copii, etc). Se zice ca oameni ca Newton apar 1 la un secol. Cu tristete cred ca in secolul in care suntem nu vom mai avea un al doilea newton. Nu cred la ora actuala ca mai sunt oameni care sa faca un sacrificiu atat de mare.
M-a lasat arta scrisului. Revin sau nu.
p.s. eu mi-as da viata momentan doar pentru nepotul si nepoata mea. pentru restul nu, imi pare rau :)
publicat de Stefan la
2:20 a.m.
3 comentarii:
pai tu n-ai de unde sa stii ca cel caruia ii salvezi viata nu face ceva "misto" pentru umanitate, pentru altii. Chiar daca pana atunci nu a dat semne ca ar (putea) face. Pur si simplu nu ai de unde sa stii cum il schimba pe un om faptul ca cineva drag lui si-a dat viata pentru el.
E un risc pe care trebuie sa il platesti cu viata. Parca cere putin cam mult, nu crezi?
pai, in felul asta, nimeni nu se sacrifica pentru nimeni :-)
Trimiteți un comentariu
Abonați-vă la Postare comentarii [Atom]
<< Pagina de pornire