2019

N-am mai scris de 11 ani pe blog. M-am trezit astazi cum ma trezesc de cele mai multe ori in ultimul timp, adica fara alarma. Gura lui Luca trezeste orice somn, oricat de profund ar fi. Are ochii si parul meu (din pacate), caprui cu parul cretz, in rest o gura mica - doar la figurat - si niste obrajori parca fardati cu putin rosu in ei.

Deschid usa si imi zabeste pentru o fractiune de secunda, dupa care se intoarce la biscuitii lui cu lapte, si ma lasa pe mine sa ma intreb cum de poate fi negru la gura inca de la 8 dimineata, avand in fata doar o cana cu lapte si cativa biscuiti. Plec nelamurit la baie. Nu intra bine in baie ca deja a intrat in camera si imi da drumul la calculator. "Iesi afara!" striga ma-sa la el, care de 2 ani si ceva de cand s-a nascut Luca a reusit sa mai atinga o octava, aia cea mai de sus, in regimul "grav".

Ma asez la masa si observ cu stupoare ca mananc ce mananca si baiatul meu mai mic ca mine cu 30 de ani...tot biscuiti cu lapte, dar si mai ciudat, cam tot in aceleasi cantitati.

- Tati? tu nfe faci? peeci?
- Da tati plec la serviciu
- A viciu? De ce?
- Ca sa poti sa mananci tu biscuiti si sa nu faci in pantaloni.
- De ce?
- Ce de ce?
- ...mmm cacatolu il iei?
- Da il iau
- De ce?
- Ca pe el lucrez.
- Daa?
- Da
- Bine

...dupa alte cateva secunde...

- Tati...de ce?
- ...!?

Ma ridic si ma duc sa ma incalt, il pup pe obraz si el pe mine, ma saruta sotia si imi spune cu ce sa "revin" acasa. Nu mai am timp, plec la serviciu, termin altadata.